Pisi mic , gazduit de doamna Doctor
Nu stiu cum ma cheama. Am aproximativ 6 luni de zile, sunt tarcat precum un tigrisor gri si ma lupt pentru viata mea cu toate puterile.
Aseara treceam strada intr-o curba periculoasa si m-a lovit o masina . M-a durut atat de tare si am ramas in stare de soc ghemuit in mijlocul carosabilului, cu masini trecnad pe laga mine…. si pe deasupra mea… nu am fost niciodata in viata mea asa de speriat!!! La un moment dat am vaut o masina ca intoarce pe linia continua si se opreste brusc in fata mea… M-am speriat si mai tare cand din ea a coborat repede o tanti, a venit langa mine, m-a apucat cu grija si m-a asezat pe marginea drumului, pe iarba. Ma durea tot, nici eu nu mai stiu de ma durea, si mieunam intr-una, incercam sa ii spun ca am doua labute rupte si ca respir greu si sacadat. Cred ca tanti si nenea din masina au inteles, pentru ca m-au mangaiat si mi-au atins labuta din fata care era rupta…
M-au luat intr-o haina neagra si m-au suit in masina. Tot drumul am statin bratele acelei tanti care m-a mangaiat si mi-a vorbit si mi-a soptit ca ajungem in curand la medic, sa ma fac bine. m-am tot foit si am inceput sa respir din ce in ce mai greu, si nu imi gaseam o pozitia confortabila… mai ales ca abia tarziu tanti a remarcat ca am si o labuta din spate rupta, si a incercat si ea sa ma tina in brate pe haina care de acum era facuta ghemotoc, cum a putut ea mai bine, dat fiind ca ma zvarcoleam si plangeam de durere…
Tanti mi-a spus ca a durat o jumatate de ora, poate 40 de minute, sa ajungem la o clinica pentru pisicute pe Dorobanti, una unde erau si la ora asta medici in stare sa ma ajute (se inserase , era 8 seara). Cand am ajuns acolo eram atat de moale ca nu am mai fost in stare sa ma misc prea mult, eram doar ca prin vis atent la ce e in jurul meu.
Tanti m-a dus in cabinet . m-a asezat pe masa de metal si o doamna doctor impreuna cu un asistent, tare draguti amandoi, au inceput sa ma consulte… Mi-au pus in labuta un ac ce am ineteles ca se numeste branula, mi-au dat un anticoagulant, un fel de ser, si ce mi-or mai fi dat ei, si am inceput sa ma linistesc…
Tanti care m-a adus a stat mereu langa mine, ingrijorata, si ii multumesc mult ca a avut grija de mine, asa micut cum sunt eu si neatent la trecerea strazii…
Am ramas internat peste noapte in cabinet, sub supraveghere medicala. Am dureri foarte mari, am facut si pisu si cealalta treaba, iar doctorita cea draguta e un pic ingrijorata ca am urinat cu sange. E posibil sa ma fi lovit masina aia la rinichi…. E bine ca am iesit din starea initiala de soc, tanti doctor nu vroia ca eu sa aud dar a spus ca starea de soc e buna : ma poate ajuta sa imi revin, dar daca stau prea mult in ea nu e bine… si nici eu nu mai stiu cat timp am stat asa, de cand m-au lovit si pana tanti cea draguta m-a dus la doamna doctor…
Cumintel, cu branula
In dimineata asta nu am vrut nici sa mananc si nici sa beau apa . Nu pot sa fac asta deocamdata, ma doare prea mult totul si doamna doctor imi da analgezice. Stiu ca urmeaza sa ma duc la Spitalul Veterinar, unde sunt alti doctori foarte buni si inimosi, care imi vor face radiografii si, in functie de rezultate, doamna doctor de la clinica va decide ce urmeaza sa patesc… Probabil ca o sa fiu si operat, nu stiu nimic acum, dar tanti care m-a adus la clinica a promis ca ma viziteaza marti seara, pentru ca azi nu poate, asa ca o astept cu drag, poate imi spune o vorba buna… Poate imi spune ca mi-a gasit un camin cald, iubitor, in care sa pot sa fi ingrijit si sa imi revin.. Promit sa iubesc pe cel care ma va ajuta, sa fiu bun si bland, si sa pap tot ce imi da, sa ma las mangaiat si rasfatat…
===============
Dragii mei, aseara pe drumul national ce leaga targoviste de bucuresti am vazut un pisoi pe carosabil, ghemuit, lovit de o masina, dar inca in viata. L-am dus la clinica veterinara Di-Vet (www.medicveterinar.ro) deoarece au si urgente si 24/7, si ma rog sa ii fie bine si sa iti revina. Lupta pentru viata lui si m-a rugat sa public la mine pe blog povestea lui, si rugamintea de a ii cauta un camin iubitor . Si eu si el speram sa se faca bine si sa gasim un suflet cald care sa il poata ingriji cum se cuvine.
Am decis sa ii platesc spitalizarea, radiografiile , operatia, tot ce se poate pentru a mentine acest sufletel mic si singur in viata. Iar el, motanasul pe care l-am alintat tot drumul spunandu-i “puiutz”, lupta cum stie el mai bine. L-as adopta cu drag, dar momentan acest lucru imi este imposibil, asa ca daca voi puteti sa il luati la voi acasa, sau daca stiti pe cineva de incredere care il poate ajuta, va rog frumos contactati-ma, scrieti-mi pe blog un raspuns, si va voi tine la curent cu starea Puiutzului mic!
========
Update – 21 Septembrie ora 11:00
—-
Puiutzul s-a intors de la radiologie; intr-adevar ,are doua labute rupte si vor necesita interventie chirurgicala . Doamna doctor va analiza situatia micutului si ma va contacta pentru a imi face o estimare asupra costurilor operatiei; are si o acumulare de aer sau lichid subcutanat, care s-ar putea sa se resoarba; micutul pare rezistent, sper ca are putere suficienta sa treaca peste asta.
Le-am cerut medicilor sa ii faca si un test de toxoplasmoza, il vor deparazita ei extern daca este cazul… Si daca supravietuieste si ficatul lui mai poate duce , probabil ca o sa continui cu tratamentele pentru ce alte boli ar mai putea avea… va tin la curent!
========
Update – 21 Septembrie ora 14:00
—-
M-au sunat cei de la clinica; exista o veste buna si o veste mai putin buna . vestea buna este ca labutele pot fi reparate chirurgical, se insereaza tijele. vestea proasta este ca s-a observatg faptul ca nu se sprijina deloc pe labutele din spate, si s-a remarcat o leziune la coloana vertebrala suspecta.
Maine se face din nou o radiografie si sa speram ca vestile vor fi bune si maduva spinarii nu este sectionata… Pentru ca daca nu este, sunt sanse sa fie salvat chirurgical… Alternativa este eutanasierea micutului, pentru ca nu i se dau sanse de supravietuire pe termen lunt altfel… Urineaza cu incontinenta, ceea ce inseamna ca problema este destul de serioasa; Din fericire nu urineaza cu atat de mult sange precum urina dimineata, asa ca sa speram ca toate re vor rezolva!
========
Update – 22 Septembrie ora 16:00
—-
Pisi cel mic s-a intors de la radiologie ieri. Vestile sunt imbucuratoare, maduva spinarii nu este sectionata! O alta veste buna este ca nici puricei nu are, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva era animalutul de casa al cuiva…
Am vorbit cu doamna Doctor, care era optimista in ceea ce priveste operatia, cu conditia ca puiutzul sa devina stabil hemodinamic, sa i se imbunatateasca starea generala asa incat sa suporte o anestezie generala. Membrele fracturate se pot repara (se vor introduce tije care sa ajute osul sa se refaca), nu mai tin minte care era cursul actiunii pentru leziunea de la coloana vertebrala, dar parca era si acolo “de bine”.
Mai ramane ca cel mic sa iasa din starea de apatie. Este oricum un pisic bland, a fost foarte foarte cumintel tot timpul, nu a muscat, nu a zgariat pe nimeni, asa cum ar fi facut poate alte pisici in locul lui, cu atatea rani… L-am vizitat si mangaiat , i-am facut cateva poze. E o dulceata de motan, nu se poate sa nu te indragostesti de el la prima vedere! Semnul care m-a bucurat cel mai tare este spalatul. A inceput sa isi faca singur toaleta, ceea ce este un semn foarte bun. Inca i se administreaza alimentele pe cale artificiala, refuza sa se alimenteze, este tot incontinent, dar are senzatii tactile la labute, ceea ce ne face sa credem ca nervii picioruselor nu au fost sectionati in accident. Daca se va simti mai bine, cei de la cabinet ii vor face si o ecografie a organelor interne. acumularea de aer nu se stie inca de unde a provenit, daca era datorata unei traume a pieli in timpul accidentului, pe unde a intrat aer, rana apoi vindecandu-se, sau daca provine din cavitatea toracala. Probabil ca tot la ecografie se va vedea.
Pana acum puiul mic este norocos. Sper sa isi foloseasca cu intelepciune cele 8 vieti proverbiale pe care le mai are 
. Va mai atasez o ultima poza cu golanul si va tin la curent cu update-urile de 23 Septembrie.
======
Update 23 Septembrie 2009
Am fost din nou la nazdravan si, de dat asta, vestile sunt si mai bune! A mancat sia baut apa singurel ,ceea ce este un semn extraordinar de bun! Doamna doctor Iana Alecsandri mi-aspus vesela ca maine il operam, asa ca nu am ezitat sa semnez toate hartiile necesare . Isi misca si piciorusul din spate (evident cel nefracturat) si, mai mult decat atat, toarcede fiecare data cand vede o prezenta umana. Vrea mereu mangaiat, alintat, rasfatat, si se impinge cu capsorul lui mic si simpatic in causul palmei, in cautarea a inca unei mangaieri
I-am mai facut cateva poze si cu ocazia aceasta l-am vazut si rostogolindu-se de pe o parte pe cealalta. Deci se poate! Blanita e moale si curata, a tras si un mic mieunat la un moment dat, in cersetoria de atentie. Eu tot sper ca m-a recunoscut si ca si-a amintit ca l-am adus la medic…. desi cred ca mai mult e vis cu ochii deschisi ca motanelul sa nutreasca ceva afectiune pentru mine. Poate, mai degraba, pentru doctorii de la clinica , dintre care o amintesc si pe d-na doctor Selda Curtseid (sper ca am retinut bine numele de familie, daca nu – scuze anticipate), pe domnul asistent al carui nume nu il cunosc, pe domnisoara asistenta care m-a ajutat astazi sa il vad de cateva ori .. Tot personalul clinicii, pentru ca banuiesc ca flacaul e deja vedeta pe acolo
Maine pe dupa amiaza ne operam deci . Am emotii , sper sa se recupereze bine sisa fie din nou agil si sprinten. Si sanatos.
Mai jos cateva poze de azi cu golanul. Am folosit blitz-ul , asa ca pupilele sale vor fi ceva mai inchise
—-
Il mai stiti cumva pe zdreanta?
Pisicul mic si tras la fata, lovit, operat… si cu stapan?
Avem mai jos toata galeria lui de poze Ultimele sunt cele mai noi – multumiri Adrianei pentru ele si pentru generozitatea de care a dat dovada!
-
- Pisi mic , gazduit de doamna Doctor
-
- Cumintel, cu branula
