De ce spun de fabricat in Romania? pentru ca am dat peste acest mi-nu-nat giveaway:
http://beautynewsbyadelasirghie.blogspot.com/2011/01/adela-sirghie-valentines-day-si-primul.html

Minunat, pentru ca Adela s-a hotarat sa ofere cadou nici mai mult, nici mai putin, decat … PRODUSE IVATHERM!!!!

Apa termala de Herculane, acea perla a Romaniei ce ar putea sa fie MULT mai bine folosita, acum ambalata in produse cosmetice de catre francezi . Eu am folosit de la Ivatherm pentru multa vreme crema anticelulitica si apa termala in tratarea diferitelor probleme ale pielii. OK, banuiesc ca stiti cu totii la ce se foloseste crema anticelulitica, dar apa termala… aici am gasit mai multe intrebuintari: racorirea zonei scutecului copilului, calmarea iritatiei care ii apare pe timp de vara (multe bubite mici pe toata pielea, mai cu seama pe pliurile pielii). Pentru fata mea – pe timp de vara, un bun hidratant, am folosit-o de multe ori pe post de lotiune tonica / crema de fata dupa ce ma spalam pe fata dimineata si seara (mai ales cand am stat la tara , unde poluarea nu imi umplea porii cu toxinele proenind din arderea benzinei ). Evident, am folosit-o si pe post de ..racoritore in zilele toride.

Si ce am mai folosit? Crema de fata cu protectie solara, la mare fiind, unde nu vroiam sa imi da pe fata cu laptele de corp parfumat cu care imi dadeam pe restul corpului. Si crema pentru tenul cu probleme (ten gras, cu tendinte acneice). Mai ales inainte de sarcina, acum parca eruptiile s-au mai domolit un pic.

Nu imi mai cumpar cosmetice din comert decat foarte foarte rar, dar cand cumpar, ma uit la cele romanesti, si la eticheta . Ivatherm este printre cele doua – maxim trei alegeri. Pana acum nu am regretat si sper ca, in urma tragerii la sorti, sa m aaflu printre privilegiatele castigatoare ale unei creme de fata IVAMAT – crema hidratanta. Pentru tenul meu mixt

http://lanedeia.wordpress.com

pentru mine acest revelion nu e decat o conventie , nu o definitie a unui nou an. sa sarbatoresc faptul ca cineva, la un moment dat in istoria moderna, a stabilit ca, pentru a tine seama mai bine trecerea timpului, e nevoie de un alt calendar, organizat, metodic, cu luni avand un numar fix de zile, cu 12 luni, din care prima e musai ianuarie si ultima e musai decembrie. nu inteleg logica din spate, nu inteleg “pe ce se bazeaza”. parerea mea e ca pe un nimic (a se sesiza diferenta intre nimic si un nimic). se intampla ceva pe 31 decembrie? vreun fenomen astronomic important? panamtul trece printr-o anumita stare care ne da dreptul sa spunem “da, uite noul an? sta timpul mai drept fix pe 31 decembrie? da’ de ce nu pe 19 ianuarie sau pe 8 mai? uite-asa .. eu n-am gasit nici o explicatie care sa ma multumeasca, afara de nevoia de a fi toti inregimentati in acelasi sistem de a ne numara si masura. marea unuiune temporala, masuram cu totii timpul la fel, vai ce planeta frumoasa, ce oameni minunati, ce armonie… uite cum tot poporul da drumul la pocnitori si artificii , se imbata si se imbuiba…. ce fericire….

mi s-ar fi parut mult mai normal sa se lege noul an de un ciclu astronomic. soarele in solstitiu ar putea marca inceputul anului, pentru ca incepe sa ii creasca puterea din nou. sau soarele la echinoctiu, tocmai cand depaseste ziua durata noptii. si lucrurile astea erau cunoscute de invatatii vremii, asa cum “luna” isi trage numele din ciclul de 29 de zile al lunii, cu fazele ei. s-a dorit sa recuperam cumva zilele lipsa din revolutia planetei si am ajuns la o aberatie cu 31,28,31,30,31,30,31,31,30,31,30,31… o conventie pe care eu acum trebuie sa o salut, sa o “beau”? nu, multumesc…

o sa imi spuneti ca traditia noastra , a romanilor, e sa sarbatorim noul an… da, cu “florile dalbe”, cu ” plugusorul se porneste”… asa se face in toiul iernii , infloresc florile marului si sparge taranul brazda? de ce am senzatia ca anul nou era mia degraba inceputul anului agrar pe meleagurile astea si nu sfarsitul unei conventii si inceputul alteia?

uite de-asta nu sarbatoresc revelionul. pentru acelasi motiv pentru care nu o sa ii cer niciodata copilului meu sa imi ia flori si cadouri de 8 martie. pentru ca nu e o sarbatoare cu radacini, e o sarbatoare venetica, adusa in ziua de azi la rangul de consumism, in care romanul trebuie sa cheltuiasca “sa aiba ce pune pe o masa de revelion, sa fie imbelsugata”, sa cumpere cadouri de an nou , sa dea semeseuri la toata agenda ca sa nu se faca de ras, sa compuna poezioare stupide … n-am auzit pe nimeni venind cu plugusorul anul asta…..

si uite-asa incepe o noua zi de munca , dintr-un an calendaristic mai bun. pentru ca anul real nu stiu cand incepe….

Dat fiind că e prima oară cand fac sarmale, rog onorata audienţă să îmi ierte entuziasmul şi nepriceprea. Nu pot decât să vă spui ca aşa sarmale bune n-am făcut în viaţa mea (era şi greu, nu? )

Aşadar iată construcţia necesară pentru a obţine aşa ceva în farfurie:

sarmalute in foi de vita, vegetariene

N-am găsit varză murată aşa că am zis mulţumesc că am dat de foi de viţă în saramură. Le-am aşezat într-un castron cu apă rece la desărat (şi tare bine am făcut…)

foi de viţă la desărat

Cum sărmăluţele sunt de post (sau vegetariene), am luat soia granule (pachet de 100 de grame) şi l-am zvârlit intr-un litru şi jumătate de apă clocotită, spre fierbere 20 de minute. Atenţie, începători! Daca scăpaţi din vedere să dati focul la mic păţiţi ca mândra aci de faţă şi vă dă amestecul în foc…

turnatul de soia granule în apa clocotită

Pe de altă parte se ia o caserolă de ciuperci (mmmm… ghebe….), se curata, se spală bine-bine şi se pun şi ele pe foc, in puţină apă, cât să dea un clocot.  Apoi se spală în câteva ape reci, sa se duca orice urmă de mucilagiu. Poze cu înainte şi după.

ghebele dau în clocot

Ghebele - înainte

ghebele - după

În timp ce ghebele se răsfaţă în apa caldă, se toacă o ceapă mare (sau două potrivite), jumătate de ardei gras, un morcov şi o ţelină mică, românească. Se pun în vas teflonat, se toarnă ulei şi se călesc.

legumele tocate, înainte de undire

legumele călindu-se

Între timp nu uităm de soia, pe care o scurgem şi o punem la răcit. Nu de alta, dar ne vom băga mâinile in ea ceva mai încolo…

Soia fiartă pusă la răcit

am început să toc ciupercile, dar m-am plictisit si am băgat mixerul în acţiune. În oală am pus legumele călite şi ciupercile… şi iată ce a ieşit…

Legume înainte

Legume după

Şi apoi stau la răcit pe marginea geamului legumele şi soia…

la răcit

Tocăm şi o legătură de pătrunjel proaspăt şi punem la un loc legumele, soia, pătrunjelul, bulion, două ouă, sare, piper, busuioc, cimbru, o cană de orez.. şi le amestecăm romăneşte, cu mâna..

cu bulion

fără bulion

Şi , ca să nu se lipească sărmăluţele de oală, le-am făcut un pat de beţe de bambus .. puteam pune mult mai puţine, dar era mult prea amuzant să le rup

pe pat de bambus

Ei, şi iată cum am stat o oră în picioare să îmbrac maclavaisul cu foi de viţă.. cam mici frunzele, m-am chinuit cam mult, dar iată ce a ieşit . Între sarmale s-au strecurat şi frunze de dafin şi boabe de piper multicolor.

sarmaleeeee

La final, restul de bulion din borcan s-a diluat in apa şi s-a turnat peste sărmăluţe

cu bulion şi apă

Ei bine… şi iată cum arată sarmalele fierbând … aşa că spor la treaba diseara!!!

La fiert

Pisi mic , gazduit de doamna Doctor

Nu stiu cum ma cheama. Am aproximativ 6 luni de zile, sunt tarcat precum un tigrisor gri si ma lupt pentru viata mea cu toate puterile.

Aseara treceam strada intr-o curba periculoasa si m-a lovit o masina . M-a durut atat de tare si am ramas in stare de soc ghemuit in mijlocul carosabilului, cu masini trecnad pe laga mine…. si pe deasupra mea… nu am fost niciodata in viata mea asa de speriat!!! La un moment dat am vaut o masina ca intoarce pe linia continua si se opreste brusc in fata mea… M-am speriat si mai tare cand din ea a coborat repede o tanti, a venit langa mine, m-a apucat cu grija si m-a asezat pe marginea drumului, pe iarba. Ma durea tot, nici eu nu mai stiu de ma durea, si mieunam intr-una, incercam sa ii spun ca am doua labute rupte si ca respir greu si sacadat. Cred ca tanti si nenea din masina au inteles, pentru ca m-au mangaiat si mi-au atins labuta din fata care era rupta…

M-au luat intr-o haina neagra si m-au suit in masina. Tot drumul am statin bratele acelei tanti care m-a mangaiat si mi-a vorbit si mi-a soptit ca ajungem in curand la medic, sa ma fac bine. m-am tot foit si am inceput sa respir din ce in ce mai greu, si nu imi gaseam o pozitia confortabila… mai ales ca abia tarziu tanti a remarcat ca am si o labuta din spate rupta, si a incercat si ea sa ma tina in brate pe haina care de acum era facuta ghemotoc, cum a putut ea mai bine, dat fiind ca ma zvarcoleam si plangeam de durere…

Tanti mi-a spus ca a durat o jumatate de ora, poate 40 de minute, sa ajungem la o clinica pentru pisicute pe Dorobanti, una unde erau si la ora asta medici in stare sa ma ajute (se inserase , era 8 seara). Cand am ajuns acolo eram atat de moale ca nu am mai fost in stare sa ma misc prea mult, eram doar ca prin vis atent la ce e in jurul meu.

Tanti m-a dus in cabinet . m-a asezat pe masa de metal si o doamna doctor impreuna cu un asistent, tare draguti amandoi, au inceput sa ma consulte… Mi-au pus in labuta un ac ce am ineteles ca se numeste branula, mi-au dat un anticoagulant, un fel de ser, si ce mi-or mai fi dat ei, si am inceput sa ma linistesc…

Tanti care m-a adus a stat mereu langa mine, ingrijorata, si ii multumesc mult ca a avut grija de mine, asa micut cum sunt eu si neatent la trecerea strazii…
Am ramas internat peste noapte in cabinet, sub supraveghere medicala. Am dureri foarte mari, am facut si pisu si cealalta treaba, iar doctorita cea draguta e un pic ingrijorata ca am urinat cu sange. E posibil sa ma fi lovit masina aia la rinichi…. E bine ca am iesit din starea initiala de soc, tanti doctor nu vroia ca eu sa aud dar a spus ca starea de soc e buna : ma poate ajuta sa imi revin, dar daca stau prea mult in ea nu e bine… si nici eu nu mai stiu cat timp am stat asa, de cand m-au lovit si pana tanti cea draguta m-a dus la doamna doctor…

Cumintel, cu branula

In dimineata asta nu am vrut nici sa mananc si nici sa beau apa . Nu pot sa fac asta deocamdata, ma doare prea mult totul si doamna doctor imi da analgezice.  Stiu ca urmeaza sa ma duc la Spitalul Veterinar, unde sunt alti doctori foarte buni si inimosi, care imi vor face radiografii si, in functie de rezultate, doamna doctor de la clinica va decide ce urmeaza sa patesc… Probabil ca o sa fiu si operat, nu stiu nimic acum, dar tanti care m-a adus la clinica a promis ca ma viziteaza marti seara, pentru ca azi nu poate, asa ca o astept cu drag, poate imi spune o vorba buna… Poate imi spune ca mi-a gasit un camin cald, iubitor, in care sa pot sa fi ingrijit si sa imi revin.. Promit sa iubesc pe cel care ma va ajuta, sa fiu bun si bland, si sa pap tot ce imi da, sa ma las mangaiat si rasfatat…

===============

Dragii mei, aseara pe drumul national ce leaga targoviste de bucuresti am vazut un pisoi pe carosabil, ghemuit, lovit de o masina, dar inca in viata. L-am dus la clinica veterinara Di-Vet (www.medicveterinar.ro) deoarece au si urgente si 24/7, si ma rog sa ii fie bine si sa iti revina. Lupta pentru viata lui si m-a rugat sa public la mine pe blog povestea lui, si rugamintea de a ii cauta un camin iubitor . Si eu si el speram sa se faca bine si sa gasim un suflet cald care sa il poata ingriji cum se cuvine.

Am decis sa ii platesc spitalizarea, radiografiile , operatia, tot ce se poate pentru a mentine acest sufletel mic si singur in viata. Iar el, motanasul pe care l-am alintat tot drumul spunandu-i “puiutz”, lupta cum stie el mai bine. L-as adopta cu drag, dar momentan acest lucru imi este imposibil, asa ca daca voi puteti sa il luati la voi acasa, sau daca stiti pe cineva de incredere care il poate ajuta, va rog frumos contactati-ma, scrieti-mi pe blog un raspuns, si va voi tine la curent cu starea Puiutzului mic!

========

Update – 21 Septembrie ora 11:00

—-

Puiutzul s-a intors de la radiologie; intr-adevar ,are doua labute rupte si vor necesita interventie chirurgicala .  Doamna doctor va analiza situatia micutului si ma va contacta pentru a imi face o estimare asupra costurilor operatiei; are si o acumulare de aer sau lichid subcutanat, care s-ar putea sa se resoarba; micutul pare rezistent, sper ca are putere suficienta sa treaca peste asta.

Le-am cerut medicilor sa ii faca si un test de toxoplasmoza, il vor deparazita ei extern daca este cazul… Si daca supravietuieste si ficatul lui mai poate duce , probabil ca o sa continui cu tratamentele pentru ce alte boli ar mai putea avea… va tin la curent!

========

Update – 21 Septembrie ora 14:00

—-

M-au sunat cei de la clinica; exista o veste buna si o veste mai putin buna . vestea buna este ca labutele pot fi reparate chirurgical, se insereaza tijele. vestea proasta este ca s-a observatg faptul ca nu se sprijina deloc pe labutele din spate, si s-a remarcat o leziune la coloana vertebrala suspecta.

Maine se face din nou o radiografie si sa speram ca vestile vor fi bune si maduva spinarii nu este sectionata… Pentru ca daca nu este, sunt sanse sa fie salvat chirurgical… Alternativa este eutanasierea micutului, pentru ca nu i se dau sanse de supravietuire pe termen lunt altfel… Urineaza cu incontinenta, ceea ce inseamna ca problema este destul de serioasa; Din fericire nu urineaza cu atat de mult sange precum urina dimineata, asa ca sa speram ca toate re vor rezolva!

========

Update – 22 Septembrie ora 16:00

—-

Pisi cel mic s-a intors de la radiologie ieri. Vestile sunt imbucuratoare, maduva spinarii nu este sectionata! O alta veste buna este ca nici puricei nu are, ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva era animalutul de casa al cuiva…

Am vorbit cu doamna Doctor, care era optimista in ceea ce priveste operatia, cu conditia ca puiutzul sa devina stabil hemodinamic, sa i se imbunatateasca starea generala asa incat sa suporte o anestezie generala. Membrele fracturate se pot repara (se vor introduce tije care sa ajute osul sa se refaca), nu mai tin minte care era cursul actiunii pentru leziunea de la coloana vertebrala, dar parca era  si acolo “de bine”.

Mai ramane ca cel mic sa iasa din starea de apatie. Este oricum un pisic bland, a fost foarte foarte cumintel tot timpul, nu a muscat, nu a zgariat pe nimeni, asa cum ar fi facut poate alte pisici in locul lui, cu atatea rani… L-am vizitat si mangaiat , i-am facut cateva poze. E o dulceata de motan, nu se poate sa nu te indragostesti de el la prima vedere! Semnul care m-a bucurat cel mai tare este spalatul. A inceput sa isi faca singur toaleta, ceea ce este un semn foarte bun. Inca i se administreaza alimentele pe cale artificiala, refuza sa se alimenteze, este tot incontinent, dar are senzatii tactile la labute, ceea ce ne face sa credem ca nervii picioruselor nu au fost sectionati in accident. Daca se va simti mai bine, cei de la cabinet ii vor face si o ecografie a organelor interne. acumularea de aer nu se stie inca de unde a provenit, daca era  datorata unei traume a pieli in timpul accidentului, pe unde a intrat aer, rana apoi vindecandu-se, sau daca provine din cavitatea toracala. Probabil ca tot la ecografie se va vedea.

Pana acum puiul mic este norocos. Sper sa isi foloseasca cu intelepciune cele 8 vieti proverbiale pe care le mai are . Va mai atasez o ultima poza cu golanul si va tin la curent cu update-urile de 23 Septembrie.

======

Update 23 Septembrie 2009

Am fost din nou la nazdravan si, de dat asta, vestile sunt si mai bune! A mancat sia baut apa singurel ,ceea ce este un semn extraordinar de bun! Doamna doctor Iana Alecsandri mi-aspus vesela ca maine il operam, asa ca nu am ezitat sa semnez toate hartiile necesare . Isi misca si piciorusul din spate (evident cel nefracturat) si, mai mult decat atat, toarcede fiecare data cand vede o prezenta umana. Vrea mereu mangaiat, alintat, rasfatat, si se impinge cu capsorul lui mic si simpatic in causul palmei, in cautarea a inca unei mangaieri

I-am mai facut cateva poze si cu ocazia aceasta l-am vazut si rostogolindu-se de pe o parte pe cealalta. Deci se poate! Blanita e moale si curata, a tras si un mic mieunat la un moment dat, in cersetoria de atentie. Eu tot sper ca m-a recunoscut si ca si-a amintit ca l-am adus la medic…. desi cred ca mai mult e vis cu ochii deschisi ca motanelul sa nutreasca ceva afectiune pentru mine. Poate, mai degraba, pentru doctorii de la clinica , dintre care o amintesc si pe d-na doctor Selda Curtseid (sper ca am retinut bine numele de familie, daca nu – scuze anticipate), pe domnul asistent al carui nume nu il cunosc, pe domnisoara asistenta care m-a ajutat astazi sa il vad de cateva ori .. Tot personalul clinicii, pentru ca banuiesc ca flacaul e deja vedeta pe acolo

Maine pe dupa amiaza ne operam deci . Am emotii , sper sa se recupereze bine sisa fie din nou agil si sprinten. Si sanatos.

Mai jos cateva poze de azi cu golanul. Am folosit blitz-ul , asa ca pupilele sale vor fi ceva mai inchise

—-

Il mai stiti cumva pe zdreanta?

Pisicul mic si tras la fata, lovit, operat… si cu stapan?

Avem mai jos toata galeria lui de poze Ultimele sunt cele mai noi – multumiri Adrianei pentru ele si pentru generozitatea de care a dat dovada!

Acum, ca v-ati amintit celebrele versuri, sa facem un usor exercitiu, si sa ne imaginam capitala noastra mult iubita – orasul Bucuresti – intr-una din zilele toride de vara. Ce avem noi aici?

Locuinta mea de vara
E la tara…
Acolo era sa mor
De urit si de-ntristare
Beat de soare
Si pirlit ingrozitor !

*** pana aici la fel si la noi. asfaltul te incinge , aerul e incins, soarele te arde poate mai mult pentru ca nu mai ai nici un pom sub care sa te adapostesti

Acolo, cind n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.

***ne cam intoarcem la radacinile medicinei naturiste, asa ca e bine ca mai avem babe medici; din pacate foarte multi din medicii cu patalama se poarta ca si cum nu noi i-am plati din salariile noastre… confort occidental? ati vazut voi o singura toaleta publica decenta in bucuresti, in afara de cea nou inaugurata de la universitate? sau cele de la mecdonalds unde ca sa intri tastezi un cod dupa ce ai cumparat un produs?

Nu exista berarie,
Nici regie…
Doar un hot de circiumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar’.

***sa nu ne pacalilm, spelunci si bodegi exista din plin in acest oras, unde se vinde marfa de calitate indoielnica; mafia alcoolului e in floare… terase peste tot ca ciupercile dupa ploaie, cu preturi imense, numai bine de jecmanit omul..

Cind te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscind domol din coada
Spre livada
Ale satului cirezi.

*** no comment la treaba cu praful. Bucurestiul este un santier vesnic, cand imi sterg fata seara cu un servetel umed ramane negru. Cirezi? nah! Caini fara stapan, ramasi asa de pe vremea cand s-au daramat sute de case pentru a face loc glorioaselor cartiere dormitoare… macar pe timp de vara sunt adormiti si nu sar la tine

Si te poarta subt escorta
O cohorta
De tintari subtiri la glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula
Cu pretentie de nas…

***mai nou, pe langa tantarii subtiri la glas, crescuti in lacurile bucurestiului, mai este si specia tantar super gigant , daca stiti bestia aia care ajunge si la 1.5 cm…

Cind se ia cite-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
- Ce-ai cu noi, ma ?
Pentru ce sa dam cu var ?…

*** sa ne uitam cum arata curtile blocurilor, unde gospodini si gospodine arunca oase de pui, ervetele, scutece, sticle, carpe, hartii… si nu le strange nimeni, daca se poate sa vina primaria! a, si, evident, iarnasa vina tot primaria sa le ia zapada de la intrare, nu?

Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntro noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)

***nu e nevoie decat sa studiezi flora si fauna de pitiponci si pitipoance ale bucurestiului pentru a fi la fel de scandalizat…

Linga foc, o baba surda
Si absurda
Spune, ca si alte dati,

Tot povestea cu Ileana

Cosinzeana,

Plina de banalitati.

***mai stiti celebrele babe de autobuz, cu “pe vremea mea..”? bine, asta nu e valabila doar bucurestiului, asa ca putem trece cu vederea…

Doarme-apoi adinc comuna…
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala,
La iveala
Dintr-o margine de lan.

*** no comment

Cind si cind un cine urla
Ca din surla…
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit…

***no comment

Dar in zori incep cocosii
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, -
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !

***claxoane, masini, injuraturi, muzica tare…si nu numai de dimineata, ci si la pranz si seara, si intre…..

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai !

***pai da, ca acum nu ne trebuie cura in natura, ci sa mergem la padure sa ne afumama in carne de mici

Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf !
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate, -
Dati-mi cinematograf !

***pavate? maturate? cinematograf?! UNDE?

Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa ?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive…
Mie dati-mi altceva !

***primitive parca sunt tarancile .. pardon! ORASENCELE siliconate, liposuctionate, lipitoare de buzunare… precum si restul gloatei care aici parca s-a adunat pentru a colcai intr-o putreziciune , fara speranta, viitor, fara decizie, indiferenta si indigesta

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete
Si cu fete
Incaltate cel putin !

***uneori ma intreb daca Toparceanu nu ar fi ajuns in zilele noastre vreun pitiponc de mall, uitandu-se de sus la clasa muncitoare a campului, cu jeepan si gagici imbracate (de el) de la Prada si mirosind a Chanel . Cert este ca ceea ce descria el acolo ca fiind un sat din care nu vrei decat sa scapi seamana incredibil de mult cu Bucurestuil, asa cum l-a adus comunismul si asa cum l-au pastrat edilii de dupa ’89. Asa cum nu il pastreaza poulatia locuitoare, prin indiferenta si nesimtirea ei. Asa cum l-au ciuntit constructorii in goana lor dupa profit.  cand ascult acest cantec, nu ma gandesc decat la faptul ca vad un sat din campie, plin de ciulini, neingrijit, saracit, din care au plecat cei tineri si vigurosi, in care s-au aciuat doar hotii, nesimtitii si profitorii… Mi-e ciuda cand vad cartierele dormitoare, sunt prea multe si inalte si incinse in chingile betoanelor lor; mi-e ciuda cand vad zonele cu case antebelice, pentru ca sunt putine, multe in paragina, sau revendicate de mostenitori dubiosi, imbogatiti marsavi ai zilelor noastre, trepadusi ai partidelor, beizadele, copii ai fostilor comunisti care ne-au distrus orasul…

dati-mi, dati-mi strada ingusta a Bucurestiului, plina de calm si de parfum de tei, asa cum se simtdrumurile satelor bucovinene…

Iubiti-va de Sanziene!

Sanziene, de sanziene

Sanzienele

Incarcata de magie si farmec, sarbatoarea Sanzienelor, celebrata pe 24 iunie, implineste peste 5000 de ani!

Nascuta dintr-un stravechi cult al soarelui, ea nu si-a pierdut coloratura pagana, desi este asociata cu o mare aniversare crestina: nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Obiceiurile din Noaptea de Sanziene, practicate si astazi, mai ales in Maramures si Nordul Ardealului, dovedesc conservatorismul fantastic al traditiei romanesti populare, cu mult mai veche decat istoria. Ascultati frumoasa poveste a Sanzienelor, relatata de un specialist in etnografie si folclor

Cand marea preoteasa a Soarelui – tanara imparateasa Reskynthis – a plecat in Lumea Umbrelor, jalea sotului ei – imparatul Ion, mare preot al Lunii – a fost de nespus. Atat de mult a suferit imparatul incat si-a lasat palatul si sceptrul, plecand in munti spre a se reculege – gest fara precedent in traditiile autohtone. Acolo, spun legendele, a pogorat pana in Taramul Celalalt, rugandu-se de zei sa-i redea sotia. Se mai spune ca ar fi reusit sa o aduca pana aproape de Lumea Alba, dar ca ar fi pierdut-o in ultima clipa. De atunci, Reskynthis a mai fost numita si Eurydike, adica “Readusa”, de unde romana pastreaza inca a ridica si Rodica.

Noua mare preoteasa a Soarelui a fost aleasa Salonai, sora mai mica a Eurydikei. Legea pamantului cerea ca imparatul, vaduv, sa o ia de sotie pe Salonai. Numai ca acesta, iluminat de o noua lege divina, a refuzat. Traditia mai cerea ca marele preot al Lunii sa oficieze in fiecare an, cu marea preoteasa a Soarelui, hierogamia – adica “nunta sfanta”, pentru ca pamantul sa dea roade multe – dar imparatul a respins si aceasta ceremonie sacra, care implica actul sexual.

Afrontul suferit de Salonai le-a maniat in asa masura pe celelalte preotese, incat acestea l-au cautat pe imparatul Ion-Orpheus in munti, l-au gasit si i-au taiat capul, pe care l-au aruncat in raul ce curgea prin apropiere: Naparis (Ialomita).

Temutele preotese mai purtau denumirile de Amazones (“Femei Frumoase”), Sintiana (“Femei Fermecate”), Zantiala (“Doamnele Soarelui”) si Mainades (“Dansatoare”). Ele si-au spalat crima ingrijindu-se de cresterea si de educatia copiilor mici ai lui Ion-Orpheus si Eurydike: Musaius si Maria. Ajuns imparat, Musaius, zis si D-Ion-Ysos, adica “Fiul lui Ion”, le-a reabilitat si a asigurat supravietuirea ordinului lor sfant, ce fusese amenintat cu desfiintarea de adeptii lui Ion-Orpheus. Ele chiar au imbratisat noua lege divina pe care o propovaduise imparatul si au luptat pentru impunerea ei. De atunci au fost asociate cultului marelui profet, iar sarbatoarea lor se tinea de ziua nasterii lui, la solstitiul de vara, mai ales ca ele slujeau Soarelui. In arta tracilor, aceste preotese erau reprezentate indeosebi ca Mainades (“Dansatoare”), prinse in joc ca in vestita “Hora de la Frumusica”. In amintirea jertfei imparatului, getii au sculptat in stanca, pe locul unde fusese ucis, un chip urias, caruia i-au zis Kog-a-Ion (“Capul lui Ion”), iar muntele sacru a devenit, pana la impamantenirea crestinismului aici, loc de pelerinaj pentru tot poporul de la Nord si de la Sud de fluviul Istros (Dunarea). Astazi, acest chip cioplit este cunoscut sub denumirea de “Sfinxul Romanesc”.

“Du-te Soare, vino Luna/ Sanzienele imbuna”

De la geto-daci, Sintienele au patruns in mitofolclorul nostru sub numele de Sanziene, Frumoase, Minunate, Doamne, Dragaice etc. In “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir scrie despre Ziua Sanzienelor: “Acesta este numele Sfantului Ioan Botezatorul. Ei (moldovenii) cred ca in ziua cand se praznuieste acest sfant, Soarele nu-si strabate drumul sau drept inainte, ci intr-o linie tremurata. De aceea, toti taranii moldoveni se scoala in acea zi inaintea zorilor si privesc cu ochi mari rasaritul Soarelui si cum ochiul nu sufera prea mult aceasta lumina si – din pricina ei – incepe sa se zdruncine si sa tremure, ei pun pe seama Soarelui tremuratura pe care o simt in ochi si se intorc voiosi acasa, dupa ce au facut aceasta incercare”.

De la ceremonialul alegerii marii preotese a Soarelui, careia tracii ii spuneau si Thraekidica (“Binecuvantata”), au mostenit romanii obiceiul numit Dragaica. Tot in “Descrierea Moldovei”, Cantemir scrie despre aceasta traditie: “Dupa cum se vede, prin ea o inteleg pe Ceres. Caci in acea vreme a anului cand incep sa se coaca semanaturile, toate fetele taranilor din satele invecinate se aduna si o aleg pe cea mai frumoasa dintre ele, careia ii dau numele de Dragaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gatesc cu o cununa impletita din spice si cu multe naframe colorate si-i pun in maini cheile de la jitnite. Dragaica impodobita in acest chip se intoarce de la camp spre casa, cu mainile intinse si cu naframele fluturand in vant, de parca ar zbura, si cutreiera toate satele din care s-a adunat lume s-o petreaca, cantand si jucand laolalta cu toate tovarasele ei de joc, care o numesc foarte des sora si mai-marea lor in cantecele alcatuite cu destula iscusinta. Fetele din Moldova doresc din toata inima sa aiba parte de aceasta cinstire sateasca, desi in cantecele lor spun mereu, dupa datina, ca fata care a intruchipat Dragaica nu se poate marita decat abia dupa trei ani”.

In ajun de Sanziene, seara, se intalnesc fetele ce vor sa se marite cu flacaii ce doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind flacari si le invart in sensul miscarii Soarelui la apus, strigand:

Du-te Soare, vino Luna,
Sanzienele imbuna,
Sa le creasca floarea floare,
Galbena, mirositoare;
Fetele sa le adune,
Sa le prinda in cunune,
Sa puna la palarie
Struturi pentru cununie;
Boabele sa le rasteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca!

Fetele fug si culeg flori de Sanziene (Dragaica), din care impletesc cununi. Cu aceste cununi se intorc in sat si le arunca peste casa; daca se agata cununile de hornuri, fetele se vor marita chiar in acel an. A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele, cu struturi de sanziene la palarie, in semn ca au cazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor ce ii intereseaza. Ei chiuie si striga:

Du-te Luna, vino Soare,
Ca tragem la-nsuratoare;
Cununile neursite
Zac sub hornuri azvarlite.
Pana-n “miezi, cu steagu-n frunte,
Trec feciorii dupa slute,
C-alde alea nedirese
Nu vor sa fie mirese.

In unele locuri, regina Sanzienelor este Dragaica, sarbatorita tot la 24 Ciresar. Fete foarte tinere, numite Sanziene sau Dragaice, o aleg craiasa pe cea mai frumoasa dintre ele, care trebuie sa fie si foarte harnica. Ele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din flori numite dragaice sau sanziene (Galium verum). La brau, sunt incinse tot cu flori de dragaica, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, amintire a horei preoteselor Soarelui, in care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales la casele plugarilor vrednici.

Cantecul Dragaicelor este acesta:

Hai, Dragaica, sa sarim,
Sa sarim, sa rasarim,
Ca stii iarna ce patim,
Cu malai din rasnicioara,
Cu peste din undicioara…
Mi-au venit Dragaicele
Sa reteze spicele;
Dragaicoiul – drugile.

Dragaicele mititele
Au plecat la floricele,
Imbracate in boscele -
Mor baietii dupa ele…
Mi-a venit vara bogata,
Cu tichii de la copii,
Cu margele de la fete,
Cu bratari de la neveste.

Iata si Cantecul Sanzienelor de la Stroiesti, judetul Gorj:

Iana, Iana-Sanziana,
T-oi face pomana,
Sa dai ploaie fara mana;
Holda sa rodeasca,
Sa se veseleasca,
Porumbul sa creasca!
Rod cu mana pun,
Il strang de pe drum;
Tot porumbul meu
Rodi-l-ar Dumnezeu,
Fir pe fir sa apuce,
Drugile sa-ncurce;
Peste locul tot,
Drugile di-un cot!
Iana-Sanziana,
Fereste-l de mana
Si de uscatura
Si de udatura,
Caci si eu la toamna,
T-oi da turta calda,
Cu sita cernuta,
De jar curatita,
Cu spuza-nvelita.

In noaptea de Sanziene, se spune ca infloreste feriga, a carei floare stralucitoare se pastreaza pentru vraji, descantece si leacuri.

Adrian Bucurescu

Sa vie Jack Bauer sa ne arate el noua cum se procedeaza, cumse alearga, sacrifica, lupta, intelege, dezamorseaza si amorseaza. Sa ducem o viata mai buna, mai curata. Ok, la noi nu sunt teroristi, dar presupun ca jack nu s-ar supara nici sa dea in gat vreo 50 – 80 de interlopi din Bucuresti, Craiova, Brasov si alte orase.

Daca il stie cineva pe Jack, va rog eu, spuneti-i repede:

“DAMN IT!!! WE’RE RUNNING OUT OF TIME!!!!!!”

tic-tac-tic-tac-tic-tac

Ei bine, de doua saptamani, acest loc este unul 100% fumator. De cum intri te izbeste, daca decizi sa stai ti se face rau, iar cand iesi de acolo simti ca esti in putrefactie – si nu stii daca vine de la plamanii tai sau de la hainele imbibate. Veti spune “nu-ti place, nu intra” . Dar de cand au ajuns sa faca fumatorii legea ? de cand viciul a ajuns normalitate si noi, astia care nu vrem gudron in plamani si vrem sa nu murim de cancer pulmonar, suntem aia prosti care trebuie sa alerge sa isi gaseasca un colt linistit si aerisit sa manance o ciorba? De ce se dau legi in tara asta spre a profita hotii, mincinosii si viciosii? De ce nu putem macar manca in aer curat, dar ca zicem ca in baruri si cluburi, deh, e deja viciu si ” nu se face” sa interzici tigarile?

Am o mare mare problema cu sistemul din tara asta. Am fumat pasiv prea multi ani pentru ca nu am avut de ales. Am plamanii deja afectati de bronsite, de nu ma cred medicii ca nu fumez. Si poate ca fumatul pasiv a avut si el de-a face. De ce este normalitatea izgonita si reprimata de parca ar fi un rau, iar anormalul este ridicat la loc de cinste? De ce fumatorii nu vor sa inteleaga ca NU AU DREPTATE? Ca nu este dreptul lor de a fuma la mijloc, ci obligatia de a ii respecta pe toti cei de langa ei, de a nu fuma langa nefumatori FARA sa le ceara acordul, de a nu fuma intr-un loc unde SE MANANCA, de a nu fuma LANGA COPII sau femei insarcinate. De a nu fuma daca asta inseamna ca il deranjeaza pe altul. De unde pana unde dreptul lor de a se sinucide este mai puternic decat dreptul meu de a nu dori sa fiu ucisa?