Pe tarâmul de dincoace

Lucruri pe care le gândesc atunci când nu gândesc

Toamna a venit, trăiască toamna!

Posted by nedeia pe 23/10/2008

Ţin minte ca acum că pe vremea „cealaltă” se făceau serbări la şcoală. Cei de o vârstă cu mine probabil că îşi mai amintesc despre „buzele, ca nişte cireşe coapte” şi alte comparaţii pline de nectar la adresa „tovarăşei”, apoi „pilda poporului nostru” şi câte şi mai câte adresate „conducătorului iubit”. Probabil că şi acum se fac serbări, nu ştiu, dar pe vremea mea erau de un mare efect. Se învăţau poezii, se făceau scenete…e-hei…

Una din scenetele care îmi sunt cele mai dragi (pe lângă punerea în scena a „Luceafărului” în versiune integrală), este aceea cu cele patru anotimpuri. Câte un prichindel sau o prichindea întruchipa câte un anotimp, eu fiind „crăiasa anotimpurilor” (sau zâna anotimpurilor, nu mai ştiu foarte bine). Şi rolul meu era să fiu un fel de mediator între cele patru anotimpuri, care fiecare se lăuda că e „mai mare şi mai tare”, eu venind cu concluzia că fiecare anotimp este frumos, nu exista comparaţie între ele, că fiecare are rolul său bine stabilit de natură (pentru că nu se punea problema cum că ar exista vreo forţă divină la mijloc) şi aşa mai departe. 

Îmi amintesc cu drag de acea scenetă, din care mi-a rămas în amintire numai o umbră, de fiecare dată când sunt supărată că e prea cald, prea soare, prea umed, prea frig, prea ninsoare, prea mocirlă. Mă supăr fără nici un drept, iau personal trecerea anotimpurilor, dar amitirea aceea din copilărie mă face să mă potolesc aproape imediat.

Spun aproape imediat, pentru că mă gândesc cu un fel de  groază la clipele în care voi scoate din dulap umbrela, pantalonii groşi şi bocancii pentru a mă feri de mocirla oraşului, de bălţile cu ape maronii împrăştiate generos de şoferii lipsiţi de bun simţ, de alunecuşul de la metrou, de transpiraţia de pe geamurile autobuzelor… Mi-e groază de toamna şi iarna bucureşteană, în care parcă tot negativul e însutit şi înmiit, când singurele lucruri pe care le mai poţi face e să speri că eşti nevăzut, visând cu ochii deschişi la plimbările prin parcuri.

Nu-mi place mocirla de oraş, îmi tot repet. Şi o voce de copil pe care nu o mai aud şi nici nu o mai recunosc, îmi spune la ureche că fiecare anotimp este frumos.

Anunțuri

6 răspunsuri to “Toamna a venit, trăiască toamna!”

  1. umbre said

    Sunt un pieton foarte activ (de voie, de nevoie) si inteleg foarte bine aspectele namoalelor din bucuresti…cat despre simpaticii soferi care din neatentie nu au vazut ca tut receai prin dreptul acelei balti de pe marginea soselei, fix in mom in care au accelerat..ce sa mai spunem:)

    dar cu cat te enervezi mai tare si te lasi afectata de aspectele astea mai putin placute, cu atat devi mai vulnerabila si mai usor agasabila la astfel de..aspecte. Cand am ajuns in bucuresti, mi-am zis ca e ok, un pic mai agitat, dar si eu sunt activ de fel, nu-i problem. dupa un an, cautam o gura de iesire, ma agatam de orice iesire spre munte, etc etc..apoi mi-am dat seama ca daca eu ma linistesc si imi asez lucrurile frumos, restul nu ma mai atinge atat de tare..thus..au mai ani si e bine..

    Iarna asta o sa fie geroasa, violenta si nu prea bogata in zapada la noi.. I haz primonishon:D

    asa ca iti urez infofolire serioasa:)

  2. nedeia said

    sa fiu sincera, abia astept ninsoarea 🙂

    eu incerc sa fiu cat de vigilenta pot, dar nu sunt mereu atat de impecabila incat sa nu ma gandesc la aspectele negative si la micile accidente 🙂

    toamna asta a fost destul de frumoasa, asa ca nu am avut parte de balti imprastiate pe fata in micile mele drumetii prin bucuresti, pentru ca cel mai mult folosesc metroul. dar astept zloata din primavara si zapada troienita pe marginea drumului, cand te chinui sa traversezi 🙂

    DAR am parazapezi si bocanci si salopeta is nu mi-e frica 🙂

    p.s. bine ca nu trebuie sa merg la interviuri iarna asta 🙂

    p.p.s. mi-a placut ca ai punctat prin ce spui acea vorba de duh strabuna: de ce ti-e frica, de aia nu scapi 🙂

  3. umbre said

    Atunci iti urez o asteptare placuta:)) Eu mai trebe sa ma dotez cu bocancei si atunci o sa ma avant in ele fara retineri..traiasca pantalonii inchisi la culoare:))

    Ferice de tine, mie mi s`a schimbat traseul si nu mai am tangente cu metroul…ratb de acum..adica off-road baby:))traiasca tramvaiele, macar astea se mai misca:)

  4. nedeia said

    ah, eu astept clipa in care voi putea merge cu bicicleta sau chiar pe jos pana la munca, pentru ca acum e sinucidere curata sa fii biciclist in acest oras. Si nu mi-o caut cu lumanarea, pur si simpu observ statistic curtoazia celor din trafic fata de cei pe 2 roti, ca sunt biciclisti sau motociclisti sau scuteristi. E drept ca si ei se baga ca nebunii uneori, dar in alte tari civilizate, biciclistul are prioritate si in fata pietornului…

  5. umbre said

    heh..stii vorba aia..vise tata, vise..din pacate cam asa sta treaba..Noroc cu minunata criza, nu`si mai cumpara toate panaramele masina cum fac 18 ani si o ora…

  6. nedeia said

    da.. iar la unii 16 ani si o ora, ca ce conteaza daca o conduci pe drumuri laturalnice 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: