Pe tarâmul de dincoace

Lucruri pe care le gândesc atunci când nu gândesc

Este încă şi îi mulţumesc: Grigore Leşe

Posted by nedeia pe 22/12/2008

Dacă ai ajuns să citeşti acest blog, mai mult ca sigur ai fredonat măcar o dată versurile unui extraordinar cântec: „Cântă cucu` bată-l vina / de răsună Bucovina”. Aşa-i că sună cunoscut?

Dacă ai ajuns să citeşti acest blog probabil că ştii cine îi este interpretul. Grigore Leşe, un om pentru care eu una nu am cuvinte destule sau, mai bine zis, suficiente calitativ, încât să îl descriu. O să încerc doar să scriu poate o frază, pentru că nu vorbele mele îi fac cinste, ci toată activitatea domniei sale. Este cel care aduce în sânul lumii contemporane frânturi magice din folclorul arhaic românesc, din tradiţia noastră nemuritoare, cel a cărui voce, alături de cele promovate de el însuşi, aduc fiori reci şi fierbinţi în acelaşi timp în tot corpul. Domnul Grigore Leşe, pentru că nu pot să nu folosesc acest apelativ când vorbesc despre domnia sa, mă face să îmi amintesc de fiecare dată când ascult cântecele pe care le interpretează, că am rădăcinile înfipte în acest pământ şi că mai avem încă o speranţă ca popor, în aceasată lume post revoluţionară, post războinică, post bune obiceiuri.

Mai jos este transcrierea unei emisiuni în care domnul Leşe a participat pe 18 decembrie.

Citiţi, luaţi aminte, şi educaţi-vă urmaşii…

Victor Ciutacu: Bună seara doamnelor şi domnilor, bine aţi revenit la Vorbe Grele. PSD şi PD-L au anunţat astăzi componenţa noului Guvern. Neinteresant. De ce e neinteresant? Pentru că am obosit. Vreau să mă simt bine la mine în emisiune, motiv pentru care vă ofer o exclusivitate. O exclusivitate cu invitatul meu preferat, ever, inegalabilul Grigore Leşu.

Grigore Leşe: Bună seara, Doamne-ajută!

Victor Ciutacu: Bine ai revenit la Vorbe Grele.

Grigore Leşe: A trecut o perioadă şi nu ne-am mai văzut şi de-atunci s-o întâmplat multe lucruri bune.

Victor Ciutacu: Să dea D-zeu să avem timpul necesar să le enumerăm pe toate. Unul dintre motivele pentru care te-am invitat Grigore este că duminică seara de la ora 19:00 la Ateneul Român joci cu casa închisă.

Grigore Leşe: S-au vândut toate bileletele, invitaţiile s-au dat. Eu zic că duminică la Ateneul Român se va întâmpla un lucru extraordinar.

Victor Ciutacu: Ce se întâmplă propriu-zis acolo? Se cheamă ultimii rapsozi da?

Grigore Leşe: Va fi un moment istoric. Aşa ceva nu s-a mai desfăşurat la Ateneul Român. Să aduci muzici din vatra satului şi să le prezinţi la Ateneul Român este nu de ici de colo.

Victor Ciutacu: Curaj mare că te-ai apucat de proiectul ăsta.

Grigore Leşe: Eu întotdeauna am spus ce se poate aduce în scenă. Din cultura tradiţională. Şi am răspuns şi la teza de doctorat şi peste tot. Ce se poate aduce în scenă? Şi am răspuns atunci: vocea şi zicala din instrument. Vor fi muzicanţi, lăutari, horitori, gurişti din toate zonele ţării. Cine vine la Ateneul Român? Lipovenii nehrasoviţi din Sarichioi, aromânii fârşeroz din Cogelac, Paganini, Ioan Covaci zis Paganini, cu muzicanţii lui din Săliştea de Sus, Nicolae Aliacob din Lăpuşu Românesc, ucrainenii de pe Tisa şi banda lui Alită Piţigoi din Gorj. Să nu uit fetele. Doina Lavric şi Zamfira Mureşan.

Victor Ciutacu: Mai poţi? N-ai obosit să cauţi folclor aşa, în stare pură într-o ţară care nu mai dă doi bani pe tradiţii şi pe valoare?

Grigore Leşe: Când faci lucruri frumoase şi lucruri adevărate nu te oboseşti. Că n-ai cum. Oamenii sunt extraordinari, sunt oameni adevăraţi, sinceri, nu minţesc, cântă cu sufletul cum îmi place mie să spun şi atunci nu te plictiseşti, nu te oboseşti. Iată, după 4 ani, proiectul ăsta a demarat aş putea spune pe TVR Cultural, acolo unde (…) a avut grijă de aceste lucruri şi a sprijinit acest proiect. S-a continuat la ICR unde oamenii de-acolo, Denisa Pişcu, Oana Suciu, directoarea de relaţii ineterne şi proiecte interne, coordonatoarea acestui proiect este Denisa Pişcu. Să-l amintim, merită acest lucru, pe Horia Roman Patapievici care a sprijinit…

Victor Ciutacu: Nu sunt unul din admiratorii lui Horia Roman Patapievici, ba dimpotrivă, relaţiile dintre noi sunt mai mult decât glaciale, s-ar putea spune că nu există. Însă…

Grigore Leşe: Acum trebuie să-l admiri că uite, a sprijinit proiectul acesta.

Victor Ciutacu: Asta voiam să spun, că printre multe chestii pe care eu le consider mizerii, pe care le-a prezentat ICR, dacă a făcut ceva ceea ce merită remarcat în mandatul lui Horia Roman Patapievici este proiectul comun pe care-l are cu tine. Şi după părerea mea, la câtă cultură am şi eu în capul ăsta mic, aşa ceva ar trebui să prezentăm.

Grigore Leşe: Toate proiectele de-acolo sunt ineresante. Eu mă înţeleg extraordinar cu oamenii de-acolo.

Victor Ciutacu: Mi se pare firesc. Faptul că mie nu-mi place Patapievici nu implică faptul că ţie nu trebuie să-ţi placă.

Grigore Leşe: Şi să-ţi mai spun ceva Victor. Lucrurile acestea nu sunt înţelese de toată lumea. Muzica este percepută aşa cum este percepută. Adică hai să cântăm şi punct. Dar nu-i aşa. De-a lungul anilor am demonstrat acest lucru. Şi prezenţa mea în sălile de spectacol prinde contur. Oamenii vin. Iată, s-au vândut toate biletele la Ateneu în 4, 5 ore.

Victor Ciutacu: Cum faci să faci săli pline?…

Grigore Leşe: Muncesc. De dimineaţă până noapte. Citez, mă documentez, umblu în teren. Dar vreau să-ţi spun un lucru. Sunt sprijinit şi de oameni care aduc spre mine o energie pozitivă. Oameni extraordinari. Nu ştiu, sunt mulţi să-i amintesc aici, Radu Găină, Mihai Buzura, Liliana Olgulescu, Mihaela Vosganian, Iulia, soţia, toţi sunt în jurul meu, mă sprijină. Şi este un lucru formidabil. Vin oamenii spre mine. Adică-mi pun aşa, pansament…

Victor Ciutacu: Rezistă oamenii ăştia în ritmul tău?

Grigore Leşe: Rezistă. Ei înţeleg ce fac eu şi atunci lucrurile n-au cum să…

Victor Ciutacu: Să revenim la spectacolul de gală de la Ateneu de duminică seară. Şi spune-mi şi mie, în esenţă, mă rog, eu ştiu mai multe pentru că şi JN e partener la proiectul tău şi al ICR, dar poate telespectatorii vor să ştie mai multe. În ce a constat proiectul ăsta care se încheie rotund cu spectacolul de la Ateneu?

Grigore Leşe: Să punem în valoare muzicile din vatra satului. Aceste muzici n-au fost puse în valoare până acum. Muzicile astea au fost percepute altfel. Sunt muzici în vatra satului extraordinare. Cu această muzică putem intra într-o competiţie internaţională. Nu exagerez.

Victor Ciutacu: În lumea chiloţilor la vedere şi a fustelor scurte noi intrăm în competiţie internaţională?

Grigore Leşe: Aici vreau să explic un lucru. Când începe postul Crăciunului, pe 14 noiembrie, ştii ce-mi vine în gând? Hai să mă duc până după sărbători, până după Bobotează să plec din România. Şi să stau undeva liniştit. Toată lumea lălăie pe toate posturile. De colindat, la noi ceata de colindători se adună în 6 decembrie. Mă adunam cu Radu, cu Nelu din Şest, cu Nicolae, cu Aurel a lui Ghiduţ, ne adunam toţi acolo şi ne pregăteam. Nu colindam până în 6 decembrie. Şi ne pregăteam. Mergeam la Radu ziceam hai mă să mai colindăm colinde, hai să ne facem steaua. Numai un lucru. Să nu confundăm cântecul de stea cu colindele.

Victor Ciutacu: Care-i diferenţa?

Grigore Leşe: Colindele au un caracter ţărănesc. Au refren. Vorbesc de 9 feciori de vânători, vorbesc despre taina căsătoriei, colindele vorbesc despre taina mirului, despre taina botezului. Sunt teme diferite. Hai să nu lungim povestea şi să şi colindăm oamenii ăştia. Iată un colind care vorbeşte despre moarte: (…) Şi spune mai departe… copacul cu rădăcină şi a lui vreme încă vină/ dară tu că eşti de lut/ cum nu-i mere în pământ? Aşa. Deci moartea îl avertizează. Omule, cât ai vrea tu să trăieşti? Şi copacul e cu rădăcină. Colinda asta îţi dă posibilitatea să înfrunţi moartea, adică să-ţi continui viaţa dincolo, în lumea de dincolo. Şi copacul e cu rădăcină şi a lui vreme o să vină. Asta-i o colindă. Are refren. Viţă verde iadăra. Acest simbol al veşniciei, iadăra. Cântecele de stea sunt cântece de largă popularitate, de tip occidental, fragmente de muzică cultă. O ce veste minunată. Nu este colind, e cântec de stea. Dezvoltă o temă biblică. (…) Şi descrie toată naşterea Mântuitorului. Coliba păstorească etc. Dar n-are refren. E un cântec de stea. Se cântă la Crăciun dar nu-i colind.

Victor Ciutacu: De ce tot haloimăsul ăsta în imaginea publică? Toată lumea chipurile face colinde, toată lumea…

Grigore Leşe: Colinda şi cântecul din vatra satului presupune şi ştiinţă. Lumea nu studiază. Lumea nu studiază. Din această cauză sunt aceste derapaje. Din 14… ştiţi unde colindă ei? La porţile Europei, în metrou şi cel mai mult ştiţi unde colindă? La televiziune. Le place la ei să se vadă la televizor, să colinde la televizor. Totdeauna mă pregătesc, în decembrie, hai să mă duc. Şi spun de prin sate vin la mine şi spun, băi cum se colindă la noi nu se colindă nicăieri. La noi toate porţile deschise, umblăm unul de la altul. Mă pregătesc, mă încarc, aşa sufleteşte, iau cadouri şi când ajung ţeapă. Anul trecut am fost colindător fruntaş. Am umblat de seara de la ora 8 până dimineaţa. Şi când m-am dus la Ghiţă să-l colind la 7 şi ceva a trebuit să cânt 10 strofe ca să mă audă că sunt la fereastră. Zice, mă, am gândit că sunteţi la radio. N-am ştiut că eşti la fereastră. Era 7 şi ceva. Oamenii erau somnoroşi în jurul meu. Era Zamfira cu mine, Teodora cu mine, era cu mine Iulia. Numa am văzut că le pică ochii-n cap. Zic mă zic, să vă arăt ce-nseamnă a colinda. A colinda ce înseamnă? E o urare cântată. Ce înseamnă? Ce sunt colindătorii ăştia? Sunt oaspeţi dragi, aduc bucurie, fericire, aduc noroc. Se spune câteodată aşa. Băi ţie ţi-or venit colindătorii? Mă zice, mi-o venit. Când nu vin colindătorii e semn rău. Trebuie să primeşti colindătorii. N-ai voie să nu-i primeşti. Când umblam eu la colindat, când nu ne slobozea în casă luam porţile din ţâţâni, le aruncam în zăpadă. Se zice la asta ştiinţific descolindat. Adică mă, ne primeşti… ştiu că merem a colinda şi primeam şi câte 15 bani. Un leu era sumă mare. Când aveam un leu toţi. Dar îmi aduc aminte când eram mic, era unul în Stoiceni, îi zicea Petre a Ţiganului. El venea pe la 8 dimineaţa, el nu umbla noaptea. Era îmbrăcat rău şi avea o dobă. Şi umbla singur. Şi el cânta un colind care se cheamă disputa dintre tei şi brad. Şi zice: În pădure-s două lemne/ În pădure-s două lemne/ Mândră-i ziua lui Crăciun./ Unu-i tei şi altu-i bradu/ Zice teiul către bradu,/ mândră-i ziua lui Crăciun./ Vede-te-aş de vârf uscatu,/ Vede-te-aş de vârf uscatu,/ Mândră-i zâua de Crăciun./ La mijlocu tregăios/ Că nu eşti nici de-un folos/ Mândră-i zâua lu Crăciun. Şi disputa aia, că teiul nu-i de folos, bradul nu se desfrunzeşte niciodată. Şi în final zice: închinăm pe sub butuci să ne deie gazda nuci. Închinăm pe sub podele să ne deie gazda mere. Atenţie! Petre a Ţiganu nu umbla după bani. Când se primesc bani colindatul se transformă într-un fel de cerşit.

Victor Ciutacu: Comerţ.

Grigore Leşe: Dar ştii cine umbla la colindat? Nu umblau copiii de bani gata. Umblau copiii cu o situaţie modestă. Mama când mă auzea cântând zicea: aulai, zice, aista-i al nostru. Mă cunoştea după gură.

Victor Ciutacu: Iartă-mă, dar comercialul învinge întotdeauna şi în televiziune. Trebuie să iau publicitate. Revenim imediat în direct. Din nou în direct la Vorbe Grele. Inegalabilul Grigore Leşe. Grigore, vreau să-ţi citesc un SMS, că am supărat pe cineva. Zice, „Ciutacule, cu ochii tăi mari şi umezi ar trebui să i te adresezi cu dumneavoastră acestui mare artist”. Trebuie să-ţi spun dumneavoastră Grigore?

Grigore Leşe: Nu. Spune-mi Grigore.

Victor Ciutacu: Trebuie să-mi prezint scuzele că sunt amic cu Grigore Leşe? Uite, aveţi scuzele mele, sunt amic cu Grigore Leşe. Nimeni nu-i perfect în ţara asta. Domnule Grigore Leşe, am înţeles că lansezi încă două CD-uri.

Grigore Leşe: Deocamdată a apărut CD-ul cu Zain Petru, cu lipoveni nehrasoviţi şi cu banda lui Alită Piţigoi. Proiectul acesta de la ICR a fost sprijinit şi de JN. Cronici… Şi vreau să-i mulţumesc lui Marius Tucă.

Victor Ciutacu: Marius a crezut foarte mult în proiectul ăsta, el are… mă pun şi eu bine cu şeful meu în seara asta…

Grigore Leşe: Nu toată lumea a crezut. Daniela Zeca Buzuroc a crezut, Marius Tucă a crezut, oamenii de prin televiziune au crezut, Horia Roman Patapievici a crezut. E un lucru bun. Întâlnirile astea au fost lunare. În ianuarie, februarie, în fiecare lună am avut muzicanţi din Gorj, Râşca, din Dobrogea.

Victor Ciutacu: Tu aş putea spune – şi nu vreau să te flatez sau să mă pun bine cu tine, n-am nici un interes la afacerea asta – tu chiar faci parte din familia JN. Tu ai fost cel care până la urmă a coordonat şi când am făcut noi sărbătoarea noastră şi festivalul de tarafuri şi (…) care a coincis cu serbarea a 15 ani a JN şi te-ai alăturat fără nicio…

Grigore Leşe: Sigur. Şi am venit… Eu am spus-o de atâtea ori, eu nu vreau să schimb lumea. Eu vreau să schimb mentalităţi. Eu am de studiat, studiez, mă documentez…

Victor Ciutacu: Dar mai poţi Grigore să încerci să schimbi mentalităţi?

Grigore Leşe: Lumea se mai schimbă…

Victor Ciutacu: Cât sunt eu de câine, eu am obosit Grigore.

Grigore Leşe: Dom’ne, n-am terminat războiul, am câştigat o bătălie. Războiul încă nu l-am câştigat. Aşa suntem noi pe lumea asta. Poate că o dată… s-a termina şi bătălia asta. Ştiţi ce-aş vrea? Să punem fiecare om la locul lui.

Victor Ciutacu: Ce bine ar fi.

Grigore Leşe: Mă, la ce te ştii? La economie. Bine, la economie stai.

Victor Ciutacu: Vrei să trec în politică să te întreb dacă ai văzut componenţa noului Guvern?

Grigore Leşe: Am văzut, eu nu ştiu, nu-i cunosc pe toţi. Face fiecare ce poate. Dar cine-i priceput la politică să facă politică…

Victor Ciutacu: Dar n-ar fi ideal să se ocupe cum ai spus tu, ăla care ştie economie să facă economie, ăla care ştie să facă turism să facă turism…

Grigore Leşe: La noi totul e invers. Cine ştie să facă economie face cultură populară, cine ar trebui să facă cultură populară se ocupă de justiţie etc. Manageriatul ăsta cultural din România lasă de dorit. Trebuie schimbate nişte lucruri zic eu. Eu încerc.

Victor Ciutacu: Uite, o să comit acum o mică indiscreţie. Data trecută vorbeam de spectacolele tale absolut impresionante, ce-ai făcut tu în peşteri, corurile alea senzaţionale. Mi-ai spus că ţi s-ar părea interesant să faci un proiect cu Paraziţii. Şi m-ai surprins. După emisiunea respectivă am ieşit împreună cu Grigore, Iulia şi cu mai mulţi amici la o cârciumă, că suntem şi noi oameni. Şi-am pus şi pe Internet şi pe blogul meu cu acordul tău o bucată dintr-o reprezentaţie pe care a dat-o Grigore Leşe după ce-mi spusese că şi-ar dori să facă un proiect cu Paraziţii, cu trupa de lăutari a lui Nicu Gigantu de la Casa Doina. Care a fost absolut senzaţională. Şi vreau să te întreb…

Grigore Leşe: Lăutarii sunt lăutari.

Victor Ciutacu: Îmi cer scuze că am comis indiscreţia asta dar nu mă pot abţine. Că până la urmă e o indiscreţie destul de publică atâta timp cât e pe Internet. Cum te poţi adapta dintr-o parte în alta? Că tu eşti cu ale tale. Folclor adevărat…

Grigore Leşe: Când ai ştiinţa muzicii te poţi adapta. Când nu o ai…

Victor Ciutacu: Dar şi oamenii ăia s-au adaptat la stilul tău Grigore.

Grigore Leşe: Da. Ei cântă nativ dar cântă bine. Au auz bun, au instrumente, tehnică desăvârşită. Nu contează că-i ţigan, rom, ungur, că-i turc sau aromân. Asta vreau să demonstrez şi duminică la Ateneu. Sunt tot felul de oameni acolo. Muzica-i muzică. Ştii cum zic oamenii? Băi Grigore, când nu vor mai colinda oamenii s-a terminat lumea. S-a gătat lumea. Repet, trebuie să ne trezim şi să vedem cum stăm. Eu abia aştept să ajung în seara de Crăciun şi să ajung acasă şi să colind.

Victor Ciutacu: Te duci tot acasă?

Grigore Leşe: Mă duc acasă să-mi văd prietenii, colind, le dau din bucuria mea. Le dau din bucuria mea. E mare lucru pe lumea asta să ai bucurie şi alţii să aibă supărare. Trebuie să dai din bucuria ta şi la ceilalţi să fie bucuroşi. Eu prin concertele astea le dau bucurie. Am fost la Viena…

Victor Ciutacu: Asta voiam să te întreb. Ultima dată când te-am sunat erai la Viena. Cum a fost primit?

Grigore Leşe: Am cântat la Biserica Minoriţilor şi la Biserica Sf. Petru din centrul Vienei. Senzaţional. Au fost austrieci la concert.

Victor Ciutacu: E o altă cultură, un alt stil de muzică.

Grigore Leşe: Într-una din zile m-am dus la Biserica Ortodoxă şi era arhiplină biserică. Şi au auzit că-i Grigore Leşe pe-acolo. Şi le-am cântat un cântec religios. Opriceasna. Au fost cu lacrimi în ochi. Dar ştii ce-am constatat la oamenii ăştia plecaţi din România? Îşi ţin neamul. Erau cu copiii, erau la cuminicătură, cântau şi le-a

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: