Pe tarâmul de dincoace

Lucruri pe care le gândesc atunci când nu gândesc

Vara la… tara ?

Posted by nedeia pe 09/07/2009

Mai tineti minte poezia lui George Toparceanu, intitulata „Vara la tara”? Ok, daca nu v-o amintiti, atunci va amintiti textul cantecului interpretat de Mircea Baniciu? Cum care Mircea Baniciu? Tipul ala din „Pasarea Colibri”! A, da? Bun ashe… In principiu autorul se plangea de cat de anosta, prafuita si mizera e viata la sat, unde lumea e lenesha si nu are chef sa dea copacii cu var, unde babele sunt toate doftoroaie (luate in ras, evident, de autor), unde fetele sunt desculte si probabil se saruta cu baietii pe la porti pe-nserat de se oripileaza poetul… Care poet duce dorul strazilor inguste, ale fetelor cochete sau macat incaltate, unde nu e praf. La tara sa stea pictorii, in caldura , in praf, lui ii trebuie berarie si regie la oras.

Acum, ca v-ati amintit celebrele versuri, sa facem un usor exercitiu, si sa ne imaginam capitala noastra mult iubita – orasul Bucuresti – intr-una din zilele toride de vara. Ce avem noi aici?

Locuinta mea de vara
E la tara…
Acolo era sa mor
De urit si de-ntristare
Beat de soare
Si pirlit ingrozitor !

*** pana aici la fel si la noi. asfaltul te incinge , aerul e incins, soarele te arde poate mai mult pentru ca nu mai ai nici un pom sub care sa te adapostesti

Acolo, cind n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.


***ne cam intoarcem la radacinile medicinei naturiste, asa ca e bine ca mai avem babe medici; din pacate foarte multi din medicii cu patalama se poarta ca si cum nu noi i-am plati din salariile noastre… confort occidental? ati vazut voi o singura toaleta publica decenta in bucuresti, in afara de cea nou inaugurata de la universitate? sau cele de la mecdonalds unde ca sa intri tastezi un cod dupa ce ai cumparat un produs?


Nu exista berarie,
Nici regie…
Doar un hot de circiumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar’.

***sa nu ne pacalilm, spelunci si bodegi exista din plin in acest oras, unde se vinde marfa de calitate indoielnica; mafia alcoolului e in floare… terase peste tot ca ciupercile dupa ploaie, cu preturi imense, numai bine de jecmanit omul..


Cind te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscind domol din coada
Spre livada
Ale satului cirezi.

*** no comment la treaba cu praful. Bucurestiul este un santier vesnic, cand imi sterg fata seara cu un servetel umed ramane negru. Cirezi? nah! Caini fara stapan, ramasi asa de pe vremea cand s-au daramat sute de case pentru a face loc glorioaselor cartiere dormitoare… macar pe timp de vara sunt adormiti si nu sar la tine 🙂

Si te poarta subt escorta
O cohorta
De tintari subtiri la glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula
Cu pretentie de nas…

***mai nou, pe langa tantarii subtiri la glas, crescuti in lacurile bucurestiului, mai este si specia tantar super gigant , daca stiti bestia aia care ajunge si la 1.5 cm…

Cind se ia cite-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
– Ce-ai cu noi, ma ?
Pentru ce sa dam cu var ?…

*** sa ne uitam cum arata curtile blocurilor, unde gospodini si gospodine arunca oase de pui, ervetele, scutece, sticle, carpe, hartii… si nu le strange nimeni, daca se poate sa vina primaria! a, si, evident, iarnasa vina tot primaria sa le ia zapada de la intrare, nu?

Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntro noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)

***nu e nevoie decat sa studiezi flora si fauna de pitiponci si pitipoance ale bucurestiului pentru a fi la fel de scandalizat…

Linga foc, o baba surda
Si absurda
Spune, ca si alte dati,

Tot povestea cu Ileana

Cosinzeana,

Plina de banalitati.

***mai stiti celebrele babe de autobuz, cu „pe vremea mea..”? bine, asta nu e valabila doar bucurestiului, asa ca putem trece cu vederea…


Doarme-apoi adinc comuna…
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala,
La iveala
Dintr-o margine de lan.

*** no comment

Cind si cind un cine urla
Ca din surla…
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit…

***no comment

Dar in zori incep cocosii
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, –
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !

***claxoane, masini, injuraturi, muzica tare…si nu numai de dimineata, ci si la pranz si seara, si intre…..

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai !

***pai da, ca acum nu ne trebuie cura in natura, ci sa mergem la padure sa ne afumama in carne de mici

Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf !
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate, –
Dati-mi cinematograf !

***pavate? maturate? cinematograf?! UNDE?

Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa ?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive…
Mie dati-mi altceva !

***primitive parca sunt tarancile .. pardon! ORASENCELE siliconate, liposuctionate, lipitoare de buzunare… precum si restul gloatei care aici parca s-a adunat pentru a colcai intr-o putreziciune , fara speranta, viitor, fara decizie, indiferenta si indigesta

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete
Si cu fete
Incaltate cel putin !

***uneori ma intreb daca Toparceanu nu ar fi ajuns in zilele noastre vreun pitiponc de mall, uitandu-se de sus la clasa muncitoare a campului, cu jeepan si gagici imbracate (de el) de la Prada si mirosind a Chanel :-). Cert este ca ceea ce descria el acolo ca fiind un sat din care nu vrei decat sa scapi seamana incredibil de mult cu Bucurestuil, asa cum l-a adus comunismul si asa cum l-au pastrat edilii de dupa ’89. Asa cum nu il pastreaza poulatia locuitoare, prin indiferenta si nesimtirea ei. Asa cum l-au ciuntit constructorii in goana lor dupa profit.  cand ascult acest cantec, nu ma gandesc decat la faptul ca vad un sat din campie, plin de ciulini, neingrijit, saracit, din care au plecat cei tineri si vigurosi, in care s-au aciuat doar hotii, nesimtitii si profitorii… Mi-e ciuda cand vad cartierele dormitoare, sunt prea multe si inalte si incinse in chingile betoanelor lor; mi-e ciuda cand vad zonele cu case antebelice, pentru ca sunt putine, multe in paragina, sau revendicate de mostenitori dubiosi, imbogatiti marsavi ai zilelor noastre, trepadusi ai partidelor, beizadele, copii ai fostilor comunisti care ne-au distrus orasul…

dati-mi, dati-mi strada ingusta a Bucurestiului, plina de calm si de parfum de tei, asa cum se simtdrumurile satelor bucovinene…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: