De curând am urmărit o serie de documentare pe postul TV Viasat History. Documentare foarte interesante despre al doilea război mondial şi despre felul în care diferite popoare au reacţionat în timpul şi după acesta. Şi mi-am dat seama brusc că am găsit răspunsul unei întrebări care mă frământa de ceva vreme.
De ce la alţii se poate şi la noi nu, de ce alţii au făcut şi noi nu putem, de ce, de ce şi iar de ce. Şi nu mă refer neapărat la cei 2 kilometri de autostradă, mă refer la destinul de veacuri deja al acestei naţiuni. Şi urmărind acele documentare mi-am dat seama că nu am absolut nici un motiv de invidie. Nu trebuie să reproşez nimic acestui popor , cel de acum şi cei care au fost (mă rog, la nivel ideatic, pentru că aş avea cam multe de comentat la capitolul societatea românească din ultimele două secole – minim). Nu vom fi niciodată în cărţile mari ale lumii politice pentru ca noi nu am fost niciodată de partea asupritorilor.
Ne uităm cu admiraţie la oraşele şi catedralele Italiei, Franţei, Germaniei, Angliei, Olandei, Austriei, Germaniei, Spaniei, Ungariei, Rusiei, Chinei… Şi nu ne gândim că acele obiecte şi acel stil de viaţă spre care tânjim noi astăzi sunt clădite în umbra unor mari imperii, în umbra unor puteri militare. Au asuprit, au cucerit, au cărat cu duiumul resurse la ei în ţară şi au construit opere de arta, de arhitectură, pe seama cărora şi acum scot bani. De la noi, cei care le vizităm cu ochii mari şi curioşi. Nu poţi fi o ţară mare în Europa (şi mă tem că şi în restul lumii este la fel) dacă nu faci compromisul de a te ridica nu pe spinarea celor mulţi din graniţele tale dedrept, ci pe seama celor mulţi de peste hotare. Aşa au ajuns azi vechile imperii să continue să tragă de hăţurile lumii.
Nu avem de ce să ne plângem, dragi compatrioţi. Ăsta e destinul nostru şi am face bine ca în loc să ne lamentăm şi să ne uităm cu invidie la iarba mai verde , mai bogată şi mai bio a vecinului vestic, să nu ne fie ruşine să punem noi înşine osul la muncă…
Şi vă invit la gândire şi la a răsfoi manualele de istorie: există vreo putere în epoca modernă care să nu se fi ridicat pe ruinele sau moştenirea generoasă a unei mari puteri militare? Poate că noţiunile mele de istorie sunt prăfuite, aşa că vă rog pe voi să mă ajutaşi cu piesele lipsă din puzzle.
Şi dacă vorbim de asupritori…. mă poate cineva lămuri sau trimite la o referinţă pe internet care să îmi ofere detalii despre războiul româno-bulgar, despre care mărturisesc că nu ştiu mare lucru?
Pe tarâmul de dincoace 